Ţineţi minte legenda care spune că, la o răscruce de drumuri în Mississippi, Robert Johnson ar fi făcut un pact cu Diavolul şi a devenit astfel cel mai tare chitarist de blues ever? Ei bine, şi eu am făcut azi-dimineaţă un pact, la o răscruce de ore, dar asemănările se opresc aici. Eu nu-s Robert Johnson şi pactul nu l-am făcut cu Diavolul, ci cu Letiţia, my guardian angel.
Totul a pornit de la veşnicele mele lamentări pe tema ratării mele, care mă apucă o dată la două-trei luni. Le ştiţi. Ălea în care eu tot zic că nu-mi găsesc calea, că aş scrie, da’ nu ştiu ce, că şi dacă aş scrie, ar ieşi ceva prost, că aşa şi pe dincolo. Cum m-am săturat eu să mă aud, aşa s-a săturat ea. Nu e de condamnat, ce-i drept. Doar că ea, fată isteaţă şi, cum spuneam, my guardian angel, a venit cu o soluţie, nu doar cu mângâiat pe cap şi „las’ că nu e chiar aşa cum zici”.
Soluţia a fost pactul. Care sună aşa: amândouă, eu şi ea, avem la dispoziţie un an întreg, începând din 1 ianuarie 2011, să scriem o carte. Nu contează ce fel de carte: roman autobiografic, poveşti pentru copii, nuvele fantastice sau mai ştiu eu ce. Nu contează nici dacă e proastă sau bună. Contează doar să fie scrisă şi să aibă 150 de pagini. (Nu mă întrebaţi de ce cifra asta, că nu ştiu. Letiţia a venit cu ea, ea să vă explice).
Cert e că aceea dintre noi care NU scrie cartea, îi va da celeilalte, în 1 ianuarie 2012, 150 de euro. Tot Letiţia a venit cu suma asta, probabil pentru că se potrivea cu numărul de pagini. Bine că nu a zis 1.500 de euro, nu? 😀 Anyway, în nemernicia mea, am fost de acord cu pactul. Nu ne-am scuipat în palmă înainte de a parafa înţelegerea pentru că discuţia avea loc pe mess, dar ca să fie autentificată într-un fel am decis, de comun acord, să scriu postul acesta.
Na, asta e. M-am legat la cap de musai ca de voie bună. Da’ de ‘oi lua Nobelul pentru literatură şi ‘oi intra în legendă cu povestea asta, precum Robert Johnson. 😀 Deşi, parcă văd că mai degrabă voi scoate bani din buzunar. 😀 Optimist am început, nu? 😀
Eu zic ca prietena ta a avut o idee buna (e Letitia care scria si pe Pandora’s? Imi placea cum scria), sper din toata inima sa iti indeplinesti partea ta de pact. Daca publici cartea voi face tot posibilul sa vin la lansare 🙂
da, e Letiţia de pe Pandora’s. un personaj fata asta, crede-mă 🙂
iar cartea… ce să zic?… sper să reuşesc să mă ţin de treabă pt că deja mă plâng prea mult de viaţa mea fără să fac nimic să o schimb.
şi şi dacă nu o public la o editură, tot fac cinste cu o bere când e gata, aşa că eşti de pe acum poftită 🙂
excelentă idee!!
vreau şi eu!
… dar, oops! dacă AMÎNDOUĂ nu reuşiţi s-o scrieţi, ce faceţi?!
nu-mi daţi MIE 300 de euro? 🙂
Iuhuuu 😀
no, spor la lucru. Acuma puteai fi cu o carte publicata, dar nu ai avut incredere!
andreea: am putea. o să-i propun Letiţiei asta. cuiva tot trebuie să dăm banii ăia, nu? 😀
iana: aia nu era chiar carte, ştii bine.
Eu iar ma inscriu la un exemplar cu autograf. 😀
Din timp.
Nu chiar, dar aproape!
@andreea:
ce jmekera:)
politiciana trebuia sa te faci sau economista!
Iana, iti dam tie 300 de euro daca nu SCRIEM, DOAR DACA SUBSCRII SI TU LA PACT si NE DAI
300 de EURO la fiecare DACA reusim sa SCRIEM!!!
Asa ar fi corect, nu?
@Laura:
cu toata flatarea, nu sunt guardian angel 😀
acela-si face meseria fara mine, io.s doar prietena.
Fain Pactul.
de la 1 purcedem la scris!
(PS. stii ca eu ar trebui chiar mai repede)
PS: voiam sa zic Andreea, nu Iana (la pactul cu €300)
lara: am notat 🙂
leti: păi nu tu decizi ce eşti pt mine, ci eu 🙂
andreea: noah, îmi pare rău. Leti e mai practică decât mine, se pare. 🙂
Noah, apuca-te! 🙂
nieee, nu încă. am un an la dispoziţie. 😀
atunci imi place de Letitia… Cat mai multa inspiratie si chef va doresc… 😀
fara nici o legatura, mai pune si tu niste muzici, ca mi-e dor
m-am obişnuit să le pun pe facebook, de-aia aici le-am cam abandonat. dar promit să revin 🙂
…heee-heee – cum ar zice presedintele. Sarutmana, Letitia!
da’ cred că ai sesizat, Fumi, că nu-i obligatoriu să fie o carte bună 🙂
Atunci sa-ti urez asa: s-o scrii, sa-ti fie de folos scrierea ei si sa te-mplineasca, si sa fie buna (aici e mai greu: eu SINCER nu mai stiu ce poate sa fie, in ziua de azi, o carte – carte asa la modul general, beletristica cum ar veni – buna; e prea mare confuzia, prolixitatea in zona asta, si prea se varsa in multe parti apele).
Si in alta ordine de idei, iti urez Sarbatori Fericite si La Multi Ani!
păi să fie cum spui, în cazul ăsta, că prea bine le-ai zis. 🙂 şi mulţumesc!
iar eu îţi doresc un sfârşit de an perfect, fără nici cea mai mică pată de nemulţumire sau tristeţi.