…anca gradinariu e o tampita (da, „acea” anca gradinariu, critic de film), iar regizorii romani nu vor indrazni sa spuna oficial ceva rau vizavi de filmul lui mungiu, chiar daca nu le place. aceasta sunt cele doua subiecte „de mare importanta pentru tara” pe care le voi aborda azi. poate ca nu par a avea vreo legatura intre ele, dar pe parcurs va veti prinde care e partea care le uneste. buuun. sa incepem cu prima parte a frazei de deschidere.
„anca gradinariu e o tampita”. sincera sa fiu, habar nu am cum e fata asta. am tot citit ce scrie, unele chestii mi-au placut, altele mai putin, dar de cunoscut personal nu o cunosc. pot sa banuiesc ca e desteapta si bine pozitionata pe felia ei literara si, in acelasi timp, pot sa spun, pe blogul meu, ca e o tampita. sau, daca vreau, pot chiar sa o fac cap patrat si tembela. motive as gasi. sa zicem ca nu imi place unul dintre articolele pe care l-a scris ea, de curand, in „aperitiff”, pe ultima pagina. spre exemplu, acela intitulat ‘margaritare pentru porci’. ce ma enerveaza la articolul ala? pai, in primul rand ca imi lasa in gura un gust de lingusire. tanara critic de film scrie ca si cum ar linge statuile de ceara a regizorilor nicolas roeg si cristian mungiu. intamplator sau nu, am fost la ambele filme de care zice ea acolo („puffball” al lui roeg si „432” al lui mungiu). si, tot intamplator sau nu, imi place sa ma uit la un film pana se termina ultima linie de generic. generic pe care chiar il citesc sa vad cine ce a facut (asa am sesizat spre exemplu, ca pe genericul de la „432” apare trecut tatal gabitei, personaj care nu se vede de nicio culoare in film. am si avut o discutie scurta pe tema asta cu mungiu si, mai apoi, cu caranfil. le voi povesti altadata).
ei, cu toate ca eu fac asta, nu ma deranjeaza absolut deloc ca unii spectatori se cara din sala imediat dupa ultimul cadru. si in niciun caz nu sunt revoltata ca pleaca rapid dupa un film care nu le spune mare lucru, mai exact NU LE PLACE, precum e cel al lui roeg. pt ca, din cate discutii am auzit printre cei care l-au vazut, „puffball” NU a fost savurat la tiff, indiferent de cat de incredibil sau „legendar”, vorba ancai gradinariu, este regizorul britanic si indiferent daca era sau nu in sala, la premiera. in fapt, modul de a parasi sala atat de repede si de a nu fi stat sa puna eventuale intrebari, e un fel elegant in care publicul clujean si-a aratat dezaprobarea. ghinion, dar nu s-au simtit „privilegiati”. puteau chiar sa-l fluiere pe roeg, daca erau niste tarani. asa ca, din acest prim punct de vedere, pot spune aici, pe blogul meu, ca datorita pretentiilor pe care le are in articol, anca gradinariu e tampita si tembela.
iar daca e sa continui si sa vorbesc despre filmul lui mungiu si despre cei doi jurnalisti despre care se plangea ea in „aperitiff”, ei bine, doamnelor si domnilor, cunosc destule persoane care nu au fost pe spate dupa ce au vazut filmul lui mungiu. e adevarat, majoritatea acestora sunt de acord cu faptul ca e bine facut, dar cu toate astea nu le-a mers atat se mult la suflet incat sa-l mai vada o data si nici nu l-ar trece pe lista „filmele mele preferate”. de ce nu? din eterna „chestie de gusturi” si NU pentru ca sunt romani si isi doresc sa moara si capra vecinului, dupa cum insinueaza subtil anca gradinariu.
ca urmare, de ce nu ar fi si ziaristi care sa nu fie incantati de film si sa o mai si spuna intr-un articol, chiar daca nu o fac in termeni de critica de film, ci intr-un fel, hai sa-i zicem, lumesc? este obligatoriu ca tuturor sa ne placa filmul lui mungiu doar pt ca a luat cannes-ul? sau e obligatoriu ca doar persoanele care stiu ce inseamna „pan” si „dolly shot” sa scrie despre un film? ma cam indoiesc sincer de asta, cu atat mai mult cu cat un ziar nu e o revista de cinema sa fie facut doar de specialisti in domeniu. din acest al doilea punct de vedere, imi permit sa scriu din nou aici ca anca gradinariu e cap patrat.
iar acum sa discutam putin de partea a doua a frazei de deschidere. dat fiind „tampenia” unor critici de film precum anca gradinariu, regizorii romani de film isi vor tine gura inchisa si nu vor spune, oficial, nimic rau despre filmul lui mungiu. si asta chiar daca, spre exemplu, unele scene s-ar putea sa nu le fi parut plauzibile. nu vor emite astfel de pareri decat in cerc restrans pentru a nu fi priviti ca picati din alta lume si considerati invidiosi sau mai stiu eu cum. iar acum nu ma intelegeti gresit. NU vreau sa desfiintez filmul lui mungiu chiar daca nu il consider cel mai bun film romanesc din cate sunt. drept e ca nu l-as mai vedea, dar am o parere buna despre el ca si realizare cinematografica. asta nu ma face insa sa ii pun la zid pe cei carora nu le-a placut chiar deloc si au curajul sa spuna asta.
nota: cei care vor citi articolul ancai gradinariu din „aperitiff” vor intelege de ce mi-am permis sa folosesc aceste cuvinte nu tocmai frumoase despre tanara in cauza. in fapt, nu am nicio parere definitiva despre anca gradinariu pt ca, dupa cum spuneam, nu o cunosc. asa ca, luati acest text ca pe un „exercitiu dupa un model dat”.
daca cannes a cazut in cur, musai si noi… nici nu stiu la ce ne mai trebuie critici de film cind Ronald Bergan poate face asta pentru toata lumea.
p.s. nu apreciez ca m-ai scos din lista 🙂
pai, nu ai mai scris din aprilie!!!! de-aia te-am sters! daca promiti ca scrii, te pun inapoi ;-P
subscriu. o fi femeia respectiva cine-stie-ce critic de film, dar pe mine ma lasa rece chestia asta
e, vorba ta, tampita, cap patrat, idioata… numai pentru simplul fapt ca nu inteleg ce inseamna „LIBERTATEA DE EXPRIMARE”
„ca nu intelegE”
promit:)
SPECTACOLUL (ne)DEMOCRATIC!!!!!
m-am scandalizat de-a dreptul citind articolul madamei Gradinariu, vazand cum intelege ea ideea de PUBLIC si spectatori.
PUBLICUL e PUBLIC, THE AUDIENCE is THE CLIENT in procesul de… fabricare a viselor si spectatorii sunt sacri in lumea cinemagiei.
Asta este PRINCIPIUL datorita caruia a aparut insasi SPECTACOLUL.
Dincolo de nivelul de instructie si educatie, UN PUBLIC CAPTIVAT nu arunca niciodata cu oua si rosii stricate si e SUPER-ATENT!!!!
Potrivit imaginii dnei Gradinariu, publicul trebuie sa se simta „PRIVILEGIAT”!!! .. si probabil sa stea in bancutze cu mainile la spate si dupa creditsuri sa aplaude furtunos ca la sunatul clopotzelului… Si nu care cumva sa indraznesti sa iti aranjezi cordelutza ori sa vorbesti cu colega de banca utecista:D:D:D:D:D:)))))))
Atat TEATRUL, cat si CINEMA-ul, s-au nascut pentru POPOR, da-da, pentru plebea zgomotoasa si doritoare de povesti vechi in haine noi, care voiau sa rada si sa planga si sa plateasca un nickel intrarea la spectacol, nu sa se plictiseasca in scaun.
Iar filmmakerii de valoare STIU asta si nu fac filme pentru critica, ci filme pentru PUBLIC!!!!
Chiar daca e vorba de vreun film de autor, cu profunzimi cifrate, o SENZATIE anume trebuie sa lasi si sa tzii publicul in SCAUN.
Ca de altfel si dinozaurii de la Sahia faceau filme profunde si cu conceptie, insa multe greu de urmarit, PLICTISITOARE!!!
Mentalitatea ingusta frigido-gayda a criticilor care nu considera reactiile (poate instinctive si vulagare) ale publicului a cultivat in Europa un cinema de sera, aseptiv si izolat de altoiul spectatorilor.
TIFFUL, de asemenea, e un festival de film pentru public, nu un castel de clestar pentru critici si regizori. Nu e haute-couture, desi exista si asa.ceva, nu e nici summit ori G8 cu proaspat-laureatii de la Cannes ori Berlin. E si asta, adica un fel de targ de film si de masa de tocmeala intre posibili distribuitori, agentzi etc, dar nu doar atata.
Punctul forte al TIFFUlui e ca e VIU SI DEMOCRATIC, se simte pulsul publicului si incantarea autorilor care gasesc un feedback autentic si se si distraza in compania cinefililor, a poporului si a voluntarilor.
Plus ca is sigura ca Mungiu e destul de deschis la cap incat sa accepte critici ori reactii ale unor gusturi diferite din partea celor care au vazut filmul. Se prea poate ca el sa isi fi gandit filmul tocmai pentru un public european, care e foarte interesat de anumite productii exotice, bine facute, contrariante si incomode, asupra trecutului totalitarist. Si atunci e o dovada de inteligenta si tactica binevenite din partea unui autor.
Insa nu poti sa pretinzi ca 432 o fi avand si ingredintele unui succes de public scontat.
Trebuie sa fie mandru de filmul lui care o fost recunoscut, dar faptul ca strainii te recunosc nu e un criteriu, decat tot in Romania. Adica daca o zis de tine in strainatate, sigur tre sa imi placa si mie, ca daca nu, inseamna ca is out! (succesul in strainatate delcanseaza atat mecanismul de capra vecinului, cat si acela de apreciere neconditzionata).
Mie de exemplu mi-o placut Turkey Girl (de anul trecut, inclus in proiectul multi short-uri european) si ii urmaream cu interes evolutzia inainte sa faca senzatie cu Palme d’Or. Inca nu am vazut 432, dar imi voi permite sa il privesc cu ochii deschisi.
Vai ce mult am scris, dar mi se pare o premisa ESENTZIALA (de care tre sa tzina cont criticii si cineastii cu sau fara inalte studii cinematografice atestate) aceea ca PUBLICUL (spontan, nesimtzit, superficial), e totusi acela CONTEAZA!
(nu mi-i rusine sa recunosc zic ca fac parte din generatia Fight Club, generatia care face TIFFUl sa creasca de la an la an, insa nu trebuie uitat ca marea cultura cinematografica include si succese de public semnate de Capra, Wilder, Spielberg ETC ETC ETC!!!!)
cand vine vorba de film, privilegiul e o chestie reciproca. regizorii trebuie sa se simta privilegiati pt ca noi mergem sa le vedem filmele, iar noi trebuie sa ne simtim privilegiati ori de cate ori avem parte de un regal cinematografic. filmele care nu plac nu sunt un privilegiu pt public.
in rest, eu nu-i contest calitatile de critic de film tinerei gradinariu, dar cred ca a sarit calul jignindu-i pe cei doi, indiferent de ce au scris ei. putea sa-si spuna parerea referitor la acel articol in cu totul alti termeni. chestia cu „sunt nervoasa” repetata in intro-ul textului, nu e o scuza pt exprimarea ca la usa cortului. altfel, e o doamna, probabil.